Si zambesc cu gandul la…

Incerc sa imi educ gandirea. Trecand recent printr-o despartire dintre acelea cu semnificatie speciala, am incercat sa ma fortez spre ganduri frumoase, indiferent de situatie. Cred ca este mai usor sa retinem momentele negre decat cele frumoase si, in acelasi timp, mult prea rapid ne educam gandirea in mod vicios spre negativ. Iar apoi, lucrurile functioneaza cat se poate de simplu, din moment ce atragem ceea ce gandim.

Asadar, sunt o femeie frumoasa si inteligenta si, poate, un pic prea independenta. Zambesc si atrag zambete. Zambete si frumusete… Hm! Iar asta m-a facut sa imi amintesc de un moment din trecut, de cand eram cu el, si totul era bine. Noi…alesesem drumul dificil de a avea o relatie la distanta. Trecand peste idei gandite prea mult, fire despicate in patru si filosofii compilate in sfaturi á la Cosmopolitan, cand ne vedeam era frumos si eram frumosi. Si, evident, ma faceam frumoasa. Iar el murea de dragul meu. Asa ca, intr-o seara de acest gen, ne-a facut o poza cu mobilul. Pe care, la momentul respectiv, nu am luat-o in seama, mai ales ca nu practicam share-uiala in lumea vasta a Facebookului. Ceea ce, de altfel, m-a facut sa si uit de ea. Asta, desigur, pana data urmatorare cand ne-am vazut, iar el mi-a aratat fotografia brusc, fara sa imi spuna ce e cu ea. Va jur ca nu mi s-a mai intamplat niciodata, dar in primele 2 secunde am avut una dintre cele mai puternice reactii. Sunau cam asa: “cine este tipa asta pe care o tine dupa gat? este frumoasa si o tine in brate!”. In secunda 3, am constientizat ca sunt eu.

Si acum imi vine sa mai rad cand imi amintesc. Cred ca mi-am dezvoltat un intreg complex de superioritate sau, poate chiar mai mult, un sentiment narcisist! Am inceput postarea cu o filosofie despre educarea gandurilor ca sa imi justific dorinta de a pastra aceasta amintire, dar acum incep sa ma intreb daca nu cumva ar trebui sa lucrez si la partea de umilinta. Din pacate, reactia de moment este una de refuz total…din cauza ca este mai distractiv asa!

Dar, oricum, sunt mandra de reactia mea. Evoca un pui (macar!) de realitate😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s