Ce vezi?

Obisnuiam, mai demult, sa ma gandesc – sa imi imaginez – cum as fi peste un numar de ani. Alegeam ceva rotund, 10 de obicei. Iar lucrurile pe care le vedeam depindeau de 2 mari factori: cum mergea viata mea in momentul respectiv si care era starea mea in momentul respectiv. In momentul respectiv. Adica “prezent” la timpul imperfect. Adica prezent.

Si atunci, de ce sa nu imi imaginez cum sunt acum? Ce vad cand ma uit in ochii mei? Este, totusi, destul de dificil sa imi raspund, am un mod de a gandi uneori anarhic, uneori delirant, mai ales in momente emotionale ca acela de a te uita in proprii ochi (si nu, nu sunt oftalmoloaga!).

Pentru ca am o imagine a unei femei ideale, femeia care vreau sa fiu, dar, in afara de aceasta, nu mai stiu altceva. Un sot? Copii? Cariera? Calatorii? Presupun ca ma voi adapta pe parcurs, nu imi permit sa ma blochez in nici un gand, in nici o persoana. (trebuia sa scriu ceva impreunat?)

Indiferent de cati oameni sunt in jurul nostru, suntem…singulari. Adica eu sunt formata din mine insami, oricat de modelata as fi de cei din jurul meu. Ca celulele – o celula nu poate trai de una singura, fara alte celule, dar are propriile structuri – membrana, nucleu, citoplasma, organite. Si receptori. Asadar, trebuie sa tin la structurile mele si sa nu permit altor celule sa duca la liza celulei mele.

Cand eram mai mica, eram destul de neincrezatoare in mine insami. Ironic, multi dintre cunoscutii mei ar rade daca ar citi asta (de asta nici nu le arat blogul! ha!). Apoi…nu stiu…am inceput sa imi pun intrebari si sa incerc sa observ oamenii mai indeaproape (din nou ciudat, pentru ca uneori am tendinta sa fiu superficiala). Si am crescut – am vrut sa cresc. Desi tot mica sunt.

Divaghez. Ceea ce vroiam sa spun este ca am constientizat cateva lucruri: 1. suntem atat de variati incat, atata timp cat nu produci suferinta celor din jur, cei din jur nu au dreptul sa te judece; 2. oamenii vor in principal minciuni frumoase (pornind de la civilizatul “multumesc” si sfarsind la a face totul cu “frumos” in coada); 3. daca te deschizi in fata unui om, nu inseamna neaparat ca te va si vedea; 4. sa mergi inainte este intotdeauna mai bine decat sa stai sa iti plangi de mila (o filosofie legata de durere si de capacitatea ta functionala).

Este viziunea mea de acum. Si parte din ceea ce ma imaginez ca as fi. Si o scriu cu zambetul pe buze, ceea ce inseamna ca ajung la vorba lui Frank Sinatra – “regrets I’ve got a few, but yet again, too few to mention”. Si o scriu cu zambetul pe buze pentru ca “prezent” este fantastic – azi sunt mai buna decat ieri si tot azi pot face ceva pentru ca maine sa fiu mai buna decat azi.

Si asa nu aveam multi cititori! Acum cu postarea asta lunga nu stiu ce o sa ma fac! Dar daca ai citit pana la capat, mi-ar placea sa aflu viziunea ta (oh, da, tu, cititorule din sfera blogging-ului, mai ales ca ai pretentia unei gandiri diferite fata de cei din jur).

11 thoughts on “Ce vezi?

  1. Eu as zice ca nu ar trebuie sa ne pese de cei din jurul nostru. Lupti pentru tine in viata asta si atat. La fel, nimeni nu ia decizii in locul tau. Cum se comporta cei din jurul tau cu tine, e problema lor🙂 Tu poti impune niste limite cand vine vorba de minciuni, suferinta si alte chestii.

  2. Of… De aceasta data chiar m-ai inteles gresit. Vroiam sa zic ca “am un job bine platit” si “am un grup de prieteni” nu mi se pare suficient. Vroiam sa incepi sa te descrii prin “sunt” pentru ca este o provocare mai mare – te obliga sa spui altceva decat ce as vedea daca m-as uita dinafara la tine. Adica poti spune “am un job bine platit dar sunt un tip cu o atitudine modesta” sau din contra “am un job bine platit si sunt increzut pe masura salariului meu”. Este doar un exemplu. Poti spune: sunt viu, sunt liber fata de gandirile incarcerate din jurul nostru, sunt agnostic, dar CRED in ceva, sunt puternic pe cont propriu, dar in acelasi timp nu sunt si solitar, sunt fermecator, dar stiu ca asta e doar o aparenta.
    I dare you! I double dare you!

    • Imi plac provocarile rau de tot. Dar…de data asta am sa refuz provocarea asta. E ca si cum m-as deschide fata de cineva necunoscut si nu imi place chestia asta. Prefer misterul momentan sau poti afla mai multe daca imi citesti articolele de pe blog.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s