Credinta

Recent m-am apucat sa il citesc pe Puric din simpla curiozitate. L-am auzit odata la televizor, mi s-a parut ca abureste elevat si inteligent si am zis sa vad ce mesaj vrea sa transmita. Asa ca, dupa primlele 30 si ceva de pagini m-am apucat de Mizerabilii – oricum vroiam sa o trec in check list pana sa plec. Rezultatul a fost poate de asteptat, insa l-am primit cu o bucurie nemaipomenita, dat fiind ca de mult nu am mai citit o carte pe care sa nu o pot lasa jos. Si-apoi, dincolo de modul de a povesti, primele pagini, acelea “plictisitoare”, in care descria viata monseniorului Bienvenu, au alungat ploaia. M-am lasat frapata (poate intentinat!) de diferentele dintre aroganta credintei lui Puric (care vorbeste despre el la persoana a treia?!?! Hm…) si simplitatea credintei monseniorului. De multe ori am visat la aceasta simplitate ca la o Fata Morgana la care nu pot ajunge sau de care nu pot da dovada. O plasez pe un piedestal inconjurata de o aura de beatitudine. Viata lineara, simpla si fara temeri. Gesturi pornite din interior si nepovestite nimanui.

Uneori, si doar povestile sunt ca o lumina prin crapatura usii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s