Ce invatam de la parintii nostri

Invatam “mama” si “tata”, sa mergem, sa ne spalam inainte sa mancam, sa spunem “multumesc” si “cu placere”, sa zambim politicos, sa nu lipsim de la scoala, sa ne facem temele, sa nu ne intoarcem prea tarziu acasa si sa anuntam unde plecam, sa cerem permisiunea, sa cerem iertare. Comportamentul uman pare un dresaj continuu din prima zi de viata extrauterina. Scopul este sa ne integram in mediu. Din grija pentru noi…

Iar astazi am descoperit miracolul! Taina! Ideile ne sunt prezentate ca niste sageti ascutite si irevocabile, iar noi trebuie sa stam tacuti si sa facem un punctaj cat mai mare. Cum poate o fata de 29 de ani sa isi minta mama ca este inca virgina? Stai sa te gandesti la absurditatea faptului in sine… Pentru ca nu vor sa suferim, iar nechibzuinta inseamna suferinta, riscurile ne abat de la drum si asta, asta este o apa tulbure, este o apa involburata ai carei curenti ne duc prea departe doar ca sa ne inece. Ideea a patruns in sufletele noastre de copile fragile – sexul ne face rau, noua, bietilor ingeri cu corpuri de femei. Barbatii sunt mai pamanteni si, odata atinse de ei, nu mai exista cale de intoarcere – Olympusul e pierdut, iar noi ne-am murdarit pentru totdeauna.

Invatam “mama” si “tata”, sa mergem, sa ne spalam inainte sa mancam, sa spunem “multumesc” si “cu placere”, sa zambim politicos, sa nu lipsim de la scoala, sa ne facem temele, sa nu ne intoarcem prea tarziu acasa si sa anuntam unde plecam, sa cerem permisiunea, sa cerem iertare, dar nu invatam sa ne ascultam sufletele. Invatam apoi, anarhic, franturi din conversatii de pe holurile liceelor si din caminele studentesti, invatam sa ne mintim parintii ca sa auda ceea ce le place. Si tot ce au construit ei, strica ceilalti, frumoasele copile fragile se transforma in femei dezorientate, ce mutatie abominabila a naturii! Din ele se naste tifosul lumii mai apoi, iar ele raman murdare pentru totdeauna.

Si ce este mai dureros, suntem impinsi spre acest hazard din teama de adevar a parintilor nostri. Suntem o specie nevrotica, iar nevroza noastra este teama – teama de a nu muri, teama de nu suferi, teama de ce am descoperi dincolo de gard, teama de a-ti depasi ideile, teama de necunoscut. Teama ca, daca din intamplare faci educatie sexuala copilului tau, il strici. Haha… teama tatalui meu ca, daca plec acum in Irlanda, nu ma mai marit!

Si, asadar, cum vrei sa mentii pacea cu ajutorul razboiului? Trebuie sa invatam sa ne regasim.

4 thoughts on “Ce invatam de la parintii nostri

    • Trebuie sa invatam si de la ei, insa este necesar sa fim constienti de limitele lor umane. Pentru ca, uneori, aceste limite ne pot face foarte mult rau.

  1. Osho critica destul de mult metodata asta a părinţilor de a-şi educa copiii, dând acel exemplu cu tabla goală pe care toţi vin şi-şi scriu ideile şi convingerile de-a lungul vieţii tale (asta că tot văzusem că pusesei o poză cu un citat de-al lui într-o postare mai recentă).

    “… invatam sa ne mintim parintii ca sa auda ceea ce le place”. Of, cred c-am adus chestia asta la rangul de artă. De fapt, cred că toţi o facem. Deja ştiu ce să le zic şi ce nu pentru a nu le oferi motive de a se îngrijora şi de a nu intra în starea aia a lor definită de un mod tragic de a privi situaţia.

    Cu siguranţă, ei au cele mai bune motive din lume, dar din această continuă încercare de a-ţi oferi ceea ce e mai bun, greşesc şi omit esenţialul. Încep să te condiţioneze, să te modeleze, să te facă să devii un mic fals doar pentru a le păstra lor imaginea inocentă pe care şi-au format-o despre persoana pe care au crescut-o.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s