Ok

Este ok. Asa cred ca se intampla cu oamenii, am credinta ca nimic nu este al nostru, chiar si viata asta ne este data doar cu imprumutul. Si-atunci, de ce suntem atat de fixati pe “a avea”? Atat de compulsiv incat toata viata ni se invarte in jurul acestei idei si uitam sa mai fim. Incerc sa imi pregatesc calea in asa fel incat atunci cand voi ajunge la finish line sa pot trece pragul zambind. Dat fiind ca nimeni nu imi poate da reasigurari pentru cand va fi acest moment, trebuie sa fac asta in fiecare zi. In fiecare moment.

Zambetul acela nu a fost niciodata al meu. Zambetele acelea nu au fost niciodata ale mele. Si este mai bine asa, inseamna ca nu am apucat sa le pierd, sunt inca acolo si le mai pot admira din cand in cand. Doar ca in alt fel. Incerc sa accept orice schimbari din viata mea ca fiind parte din Soarta.

Sunt inca un copil, ma sperie gandacii si imi brutalizez deciziile. Uit sa fiu calma de prea multe ori. E ok. Totusi cresc. Zambetele acelea m-au hranit si ele.

Da, cresc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s