Tanara si nelinistita

Se implineste un an de cand am plecat. A fost o intamplare, nu planuiam sa plec atat de repede si nicidecum nu ma asteptam sa ajung pe aceasta insula – verde si pustie si in acelasi timp atat de populata si agitata. Am pornit pe un drum cu iluzia ca este construit cu doua sensuri, ca am de ales in permanenta si ca sunt stapana deciziilor mele. Drept vorbind, sunt intr-adevar stapana deciziilor mele, dar am uitat ca nu putem controla in totalitate ceea ce este sadit in sufletul nostru. Si prin urmare, am inceput sa ma schimb – Doamne, ce bine ca niciodata nu mi-a fost teama de schimbari!

In loc sa intorc in giratoriu, am decis sa merg mai departe, sa privesc drept inainte, sa nu imi pese de vocile de acasa care ma striga sa vin inapoi. Din egoism, imi spun ca este dreptul meu sa aleg cum imi scriu soarta. Chiar daca dorul de acasa este, uneori, intr-adevar dureros. Traiesc ceva ce imi este deja scris sau imi astern calea de novo? Orice ar fi, imi imbratisez soarta si sunt impacata cu mine insami. Prin urmare, sunt fericita.

Chiar sunt curioasa de ceea ce imi va aduce viitorul. Aproape ca si cum as trai intr-un film. Am devenit o femeie puternica, independenta eram de mult – a trebuit sa imi cizelez acest setiment, dar acum sunt puternica si increzatoare in fortele proprii, m-am inconjurat de oameni care m-au incurajat, care au vazut potentialul din mine si m-au ajutat sa ma dezvolt. Este cel mai bun lucru pe care as fi putut sa il fac vreodata.

Imi pastrez ideile feministe (oricine incurca acest termen cu cel de “misandrie” este invitat sa se duca sa mai citeasca) si incurajez toate femeile sa faca acelasi lucru. Noi ca femei, avem datoria sa fim mici eroine imbracate in armuri de matase. Deci fiti fericite, fiti puternice, fiti frumoase, dezvoltati-va calitatile si faceti o diferenta macar pentru propria soarta. Lucrez cu femei, este natura meseriei mele, si vad prea multe cazuri de depresii. Nu puneti sentimentele voastre in carca altora, luati-va soarta in maini, eliberati-va de ganduri si fiti libere.

Cat ma va tine? Nu stiu. Ce voi gandi peste 10 ani despre acest moment? Nu va pot spune. Cert este ca acum merg inainte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s