Pozitiv

Drumul meu spre spital este de cam 30 de minute de mers pe jos. In mare parte nu este prea interesant si, ce-i drept, pana sa ajungă sa se intunece la orele de plecare si venire, ma uitam ce fel de oameni sunt pe străzi. Nu ca as fi adepta zicalei “haina face pe om” – mai contează si ce “parfum” poarta. 

Prin urmare acesta este exercițiul meu zilnic in balerini. L-am adoptat din simt practic, asa ca sunt împăcată ca e ok. 

Dar este un segment. Nu as putea zice exact cat, 50 de metri poate, este un pod peste Liffey. Si este cat se poate de simplu, dar nu ma deranjează. Este ceea ce imi încânta privirea daca ma uit intr-o parte. Este un moment in care imi permit sa ma deconectez. De la realitate… 

Da… Esențial in tehnicile de supraviețuire. 

Încă nu sunt doar un roboțel.

  

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s