Lone moments with myself 

Din deliciile mersului pe jos. Studiu observațional propriu legat de comportamentul uman. Dimineața mergem toți încruntați, grăbiți si zgribuliți si cu căștile in urechi. Mai ales cu căștile in urechi, mesajul universal de “fuck off”. De parca am fi teleghidați. Nu contează asa mult – am decis sa iau o întorsătura spre locul acela frumos si sa fac o plimbare in ciuda oboselii si a frigului. 

Asa ca ocazional ma mai bucur de plimbări cu mine însămi. A ajuns sa ne fie teama de momentele tăcute cu noi înșine. Dar in plimbările astea imi imaginez ca sunt din nou doar un turist in orașul asta si tot ce vad, vad pentru prima data. 

Ma ajuta sa nu imi mai pese atât de mult. Sunt atât de… Blocată pe lucruri mărunte. Cui o sa ii mai pese ce părere a avut nu stiu ce consultant cand o sa am 70 de ani? 

Mam bucurat de răcoarea de dimineața astăzi. Si nu m-am mai gândit atât de mult la ce ar fi daca ar fi si ce va fi daca va fi. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s