Oh, Doamne, cate cantece s-au compus despre ea! Toti o dorim. O visam. O traim. O sfasiem. O reinviem. O crestem.
O idealizam! Oh, mareata, grozava dragoste!
De ce? Asa, pur si simplu – de ce? Totul are un pret, iar daca vrei sa traiesti vesnic in beatitudine va trebui sa te pui pe tratament. Cu LSD. Am avut in aceasta dupa amiaza o discutie foarte interesanta despre relatii, sex si dragoste. Cu mami (haha!). Oricum, concluzia pe care am reusit sa o spun cu voce tare, a fost ca ar fi cel mai simplu sa nu imi mai pese de acest sentiment. Daca stam sa ne gandim, la urma urmei fizic vorbind suntem animale. Si apoi…sufletul este doar un produs al imaginatiei noastre ca si consecinta a inteligentei dezvoltate de-a lungul evolutiei noastre antropologice sau chiar exista? Si, in oricare din cazuri, chiar are nevoie de acest fel de dragoste? De ce nu am putea privi un pic mai…mecanic relatiile? Uite asa, sa acceptam ca pur si simplu sexualitatea este o necesitate fiziologica si sa nu o mai legam de acest sentiment.
Vorbesc prostii. Sunt o multime de oameni care fac asta. Este doar o confesiune personala. Si intrebarea galactica este de fapt daca merge pe termen lung.
Oh, mareata, grozava dragoste! Vesnic fara solutii.
Masca de portelan 