Discutam cu un student la medicina despre cum este sa fii medic “in afara”. Plănuiește de pe acum sa plece 😂 Mi-a recunoscut sincer ca motivația este datorata banilor. Chiar daca si ca student este fericitul deținător al unui iPhone 6.
Imi reamintește de nenumărate conversații pe care le-am avut cu nenumărați medici rezidenți despre “situația mea de aici” si imi vine asa o scârbă, da, nu o sa o spun mai frumos, pentru ca asta e adevarul. Un fantastic interes pentru venituri in Euro – vor numai un trai decent! Detaliile ii dezumfla 😂 nu aud un salariu atât de mare cat isi imaginează si nu isi imaginează costurile de viata atât de mari cat sunt. Si prin urmare le confirm ca vor avea un trai decent, iar ei imi confirma ca nu asta isi doresc!
Iar apoi numărul de ore lucrate pe saptamana, tipul de munca pe care il faci. Culmea, esti rezident nu profesor! Cum adică nu intri zilnic in sala de operații??? Trebuie sa iei sânge? Si faptul ca esti acasa undeva intre 4 si 8 dupa amiaza. In fiecare zi!
Si am văzut destui care s-au întors, dupa ce a-au săturat de stat pentru bani impozabili. E mai ușor cu cei neimpozabili…
Suntem o țara de nepoți. Fiecare avem o legătura, fiecare ne punem cate o pila. Sau, daca nu le avem, ni le facem. Si m-am plictisit de toți “elitiștii” care sunt sătui de cocina din spitale.
Asa ca am un mesaj pentru medici, nu pentru statul roman: este dificil sa iti schimbi țara, este diferită practica, sunt diferiți pacienții, si vă va fi mereu dor de acasa. In the job description: faci ceea ce trebuie sa faci, nu ai cum sa abuzezi rezidentul mai mic, aici nu exista rezidenți mari si mici, iar joculetele de putere nu funcționează. Si muncești si studiezi, studiezi si muncești. Da, studiezi, asta nu s-a terminat odată cu facultatea, asa cum au impresia greșita cate unii. Asa ca poate este mai bine pentru unii dintre voi sa ramaneti in centrele universitare care v-au adoptat.
Masca de portelan 