Se pune atât de mult preț pe a spune adevarul. Secretele murdare sunt duse la stadiul de atiprincipiu moral. Face parte din cele 10 porunci…
Nu mai vreau adevarul. De ce trebuie sa il accept ca si cum cel care a confesat a facut ceva martiric?
Month: October 2015
De ce bărbații au mai multă nevoie de noi decât noi de ei
Pentru ca suntem femei. Pentru ca ei funcționează pe combustibil de mâncare si iubire si grija maternă, iar noi suntem furnizorii. Pentru ca laptele este cel mai bun direct din sân. Pentru ca nu încetează sa aibă nevoie de o mama si pentru ca noua ne place rolul. In marea majoritate a timpului, cel puțin. Pentru ca suntem un ținut, o planeta unica numai a lor, dominata de ei, si nu ne deranjează ca ei sa fie liderii, nu ne luptam pentru putere. In marea majoritate a timpului, cel puțin. Pentru ca avem mâinile fine, pielea fina, mai fina ca a lor măcar si mai plăcuta la atingere si miroase bine. Si pentru ca facem copii, copii cu numele lor, cu fețele lor, care ii transforma in eroi schimbători de scutece. Pentru ca suntem senzuale si frumoase sau doar disponibile, dar isi pot etala micul organ înaintea noastră ca si cum ar fi lumina cereasca. Pentru ca avem orgasme pentru care trebuie sa se lupte. Pentru ca ne plac culorile pastelate si animalele pufoase si chițăim cand ne place ceva.
Clar au mai multă nevoie de noi decât noi de ei!
Fericirea
Fericirea e un lucru mărunt, e o aripa care vibrează
E-un pitic ce dansează.
Presupun ca este una din întrebările universale. De altfel, va persista in timp – este una din stările la care aspiram fara sa stim cum sa ajungem. Ca si cum ar fi ceva ce ne aparține in mod natural, una dintre gratuitățile sortii.
Nu stiu sigur daca fericirea mea depinde de alți oameni. Stiu ca depinde de mine, eu sunt dirijorul stărilor mele de spirit. Dar contează sa imi stiu persoanele iubite sănătoase si in siguranța. Fericirea mea este sa fac clătite pentru iubitul meu sau sa ma uit la un film cu sora mea, sa ma bucur de o cafea cu mama si sa rad pana cand ma doare burta cu cel mai bun prieten. Fericirea mea este să fiu singura acasă si sa ascult muzica. Este să ma rog la Dumnezeu știind ca Dumnezeu exista. Este să muncesc intr-un mod satisfăcător. Este să ma simt sănătoasă. Este sa fiu împăcată cu trecutul meu si încrezătoare cu viitorul. Este sa imi placa de mine însămi.
Fericirea mea e-un pitic ce dansează.
Lone moments with myself
Din deliciile mersului pe jos. Studiu observațional propriu legat de comportamentul uman. Dimineața mergem toți încruntați, grăbiți si zgribuliți si cu căștile in urechi. Mai ales cu căștile in urechi, mesajul universal de “fuck off”. De parca am fi teleghidați. Nu contează asa mult – am decis sa iau o întorsătura spre locul acela frumos si sa fac o plimbare in ciuda oboselii si a frigului.
Asa ca ocazional ma mai bucur de plimbări cu mine însămi. A ajuns sa ne fie teama de momentele tăcute cu noi înșine. Dar in plimbările astea imi imaginez ca sunt din nou doar un turist in orașul asta si tot ce vad, vad pentru prima data.
Ma ajuta sa nu imi mai pese atât de mult. Sunt atât de… Blocată pe lucruri mărunte. Cui o sa ii mai pese ce părere a avut nu stiu ce consultant cand o sa am 70 de ani?
Mam bucurat de răcoarea de dimineața astăzi. Si nu m-am mai gândit atât de mult la ce ar fi daca ar fi si ce va fi daca va fi.
De ce te iubesc
Te iubesc pentru ca esti lângă mine.
Te iubesc pentru ca esti al meu si te iubesc pentru ca eu sunt a ta.
Te iubesc pentru ca la sfârșitul zilei nu ne avem unul pe altul ci doar ne bucurăm unul de altul.
Te iubesc pentru zâmbetul tau care luminează întreaga încăpere.
Te iubesc pentru lumina pe care o ai in privire cand vorbești de copiii tai.
Te iubesc pentru toate momentele mele de nebunie in care ma susții atât de frumos.
Te iubesc pentru vizitele surpriza pe care mi le faci.
Te iubesc pentru felul in care ma iei in brațe.
Te iubesc pentru ca ma faci sa ma simt cea mai frumoasa fata din lume din interior si pana la degetul mic.
Te iubesc pentru felul in care apreciezi toate lucrurile frumoase pe care ma faci sa le vreau sa le fac pentru tine.
Te iubesc pentru sufletul tau bun si mila ta pentru oameni.
Te iubesc pentru cum aperi ceea ce-i al tau.
Te iubesc pentru felul in care ma corectezi atât de diplomatic.
Te iubesc pentru clipele tăcute împreună.
Te iubesc pentru ca mereu ca mereu radem împreună.
Te iubesc pentru ca încă mănânci ca un copil de 5 ani.
Te iubesc pentru felul in care dansezi.
Te iubesc pur si simplu.
Te iubesc chiar si cand nu o sa mai fii al meu.
Te iubesc pentru aceeași obsesie pentru pantofi ca si mine.
Te iubesc pentru pacea pe care o simt atunci cand ma gândesc la tine.
Te iubesc pentru dragostea ta ca o lecție de viață.
Te iubesc ca pe o zi calda de vara târzie cand bei un pahar de must pe terasa din spatele casei si te bucuri in tăcere de moment. Fara sa te gândești la altceva. Fara bine sau rău, fara timp si fara planuri de viitor si programări. Totul este efemer și sunt împăcată cu acest gând. Dar acum sunt un diamant montat intr-o bijuterie demnă de regalități, m-ai luat de pe fundul oceanului.
Pozitiv
Drumul meu spre spital este de cam 30 de minute de mers pe jos. In mare parte nu este prea interesant si, ce-i drept, pana sa ajungă sa se intunece la orele de plecare si venire, ma uitam ce fel de oameni sunt pe străzi. Nu ca as fi adepta zicalei “haina face pe om” – mai contează si ce “parfum” poarta.
Prin urmare acesta este exercițiul meu zilnic in balerini. L-am adoptat din simt practic, asa ca sunt împăcată ca e ok.
Dar este un segment. Nu as putea zice exact cat, 50 de metri poate, este un pod peste Liffey. Si este cat se poate de simplu, dar nu ma deranjează. Este ceea ce imi încânta privirea daca ma uit intr-o parte. Este un moment in care imi permit sa ma deconectez. De la realitate…
Da… Esențial in tehnicile de supraviețuire.
Încă nu sunt doar un roboțel.
Masca de portelan 