Tanara si nelinistita

Se implineste un an de cand am plecat. A fost o intamplare, nu planuiam sa plec atat de repede si nicidecum nu ma asteptam sa ajung pe aceasta insula – verde si pustie si in acelasi timp atat de populata si agitata. Am pornit pe un drum cu iluzia ca este construit cu doua sensuri, ca am de ales in permanenta si ca sunt stapana deciziilor mele. Drept vorbind, sunt intr-adevar stapana deciziilor mele, dar am uitat ca nu putem controla in totalitate ceea ce este sadit in sufletul nostru. Si prin urmare, am inceput sa ma schimb – Doamne, ce bine ca niciodata nu mi-a fost teama de schimbari!

In loc sa intorc in giratoriu, am decis sa merg mai departe, sa privesc drept inainte, sa nu imi pese de vocile de acasa care ma striga sa vin inapoi. Din egoism, imi spun ca este dreptul meu sa aleg cum imi scriu soarta. Chiar daca dorul de acasa este, uneori, intr-adevar dureros. Traiesc ceva ce imi este deja scris sau imi astern calea de novo? Orice ar fi, imi imbratisez soarta si sunt impacata cu mine insami. Prin urmare, sunt fericita.

Chiar sunt curioasa de ceea ce imi va aduce viitorul. Aproape ca si cum as trai intr-un film. Am devenit o femeie puternica, independenta eram de mult – a trebuit sa imi cizelez acest setiment, dar acum sunt puternica si increzatoare in fortele proprii, m-am inconjurat de oameni care m-au incurajat, care au vazut potentialul din mine si m-au ajutat sa ma dezvolt. Este cel mai bun lucru pe care as fi putut sa il fac vreodata.

Imi pastrez ideile feministe (oricine incurca acest termen cu cel de “misandrie” este invitat sa se duca sa mai citeasca) si incurajez toate femeile sa faca acelasi lucru. Noi ca femei, avem datoria sa fim mici eroine imbracate in armuri de matase. Deci fiti fericite, fiti puternice, fiti frumoase, dezvoltati-va calitatile si faceti o diferenta macar pentru propria soarta. Lucrez cu femei, este natura meseriei mele, si vad prea multe cazuri de depresii. Nu puneti sentimentele voastre in carca altora, luati-va soarta in maini, eliberati-va de ganduri si fiti libere.

Cat ma va tine? Nu stiu. Ce voi gandi peste 10 ani despre acest moment? Nu va pot spune. Cert este ca acum merg inainte.

28 de ani, 1 luna, 8 zile

Ce am invatat despre barbati pana la 28 de ani, o luna si 8 zile.

1. Nu sunt atat de destepti cum se cred. Sunt inteligenti, cei in preajma carora am stat au fost mereu educati si in mare parte cultivati. Dar nu vad ce e in fata lor si nu isi dau seama de ce au pana cand nu au pierdut. Ceea ce e cam stupid.

2. Sunt copii oricat de barbati ar fi. Le plac schnitzelele si clatitele cu ciocolata, le place sa le faci o bautura draguta pe care sa le-o pui sub nas (ceai, ciocolata calda), le place sa ii alinti. Intotdeauna le e drag daca gatesti pentru ei, e un semn de iubire si de drag si de mama si de sotie.

3. Iubesc…mai mult decat femeile? As putea spune? In lumea adultilor, da. Femeile devin preocupate de “trebuie”, dar ei pastreaza lucrurile simple: job=munca, acasa=relaxare. In acest fel, reusesc sa isi mentina altfel dragostea pentru sotiile lor.

4. Nu privesc infidelitatea la fel ca noi. Cel putin unii… Am cunoscut barbati infideli care isi adora sotiile. Majoritatea sunt infideli. Cronic.

5. Daca esti fruomasa si draguta poti obtine extrem de multe de la ei. Prefera, totusi, sa fii si inteligenta.

6. Diplomatia este solutia pentru ORICE problema pe care o ai cu un barbat.

7. Nu se asteapta de la noi sa fim 100% sincere.

8. Nu sunt atat de smecheri cum se cred.

9. Ar muri pentru copiii lor.

10. Nu le diminuez masculinitatea sau autoritatea. Ii las sa conduca. Nu au nevoie de un al doilea cap, au nevoie de gat. Si, de obicei, este mai usor sa porti diamantele la gat.

Voi fi curioasa de aceasta postare intr-un an. Nu imi amintesc ce gandeam despre ei anul trecut.