Mod de gândire 

Cred că schimbările sunt bune. Avem nevoie de ele, cu toate temerile de dinainte, cu toate obișnuința obiceiurilor proaste. Ceea ce gândești definește ceea ce esti, de aceea schimbările sunt bune. 

Ma izbesc de oameni care sunt mereu intr-o permanenta cautare. Specialiștii in medicina din Europa de vest se întreaba in primul si in primul rând cum isi pot îmbunătăți rezultatele. Ce facem bine si ce putem face si mai bine anul următor? Si in permanenta imi amintesc de scurta experienta clinica din România, pana la urma oriunde as fi in lumea asta tot românca sunt si nu imi voi nega niciodată originile. 

Si imi amintesc din nou de Klaus Iohanis si de cine o mai fi noul prim-ministru si de toată politica televizata si realizez ca acești oameni extrem de mediatizați sunt scuza perfecta pentru toate lucrurile pe care noi nu le facem. Nu trecem prin facultate cu seriozitate pentru ca proful X este cumnatul nepoatei soțului profei Y  măritată cu studentul eminent. Nu investim nici timp nici efort in studenții noștri pentru ca suntem prea Ocupați cu pacienții privați iar studenții sunt prea Ocupați sa isi cumpere mini căsti pentru examen. Lucrul in echipa intervine cand punem mâna de la mâna pentru colierul acela fantastic pe care profa și-l dorește de cand a picat seria trecută. Nu investim in rezidenții noștri pentru ca este atât de conveniabil sa avem un set de minioni care ne rezolva obligațiile de papetărie – in plus este atât de convenabil sa avem pe cineva care sa mature dupa noi. Nu citim pentru ca noi, rezidenții, suntem atât de ocupati sa urmam ordinele altora si suntem atât de Ocupați sa ne afișăm titlul de doctori in fata altora mai mici decât noi. 

Nu ne facem treaba ca șefi de clinica pentru ca toți superiorii noștri sunt niște idioți implicați in politica si toți subalternii noștri sunt niște idioți ne-implicați in politica. Ne pasa STRICT de buzunarul nostru! 

Si de aceea nu imi vine sa ma intorc! Pentru ca imi plac toate schimbările prin care trec.