I would actually prefer to be The Mad Hatter!
Month: May 2014
Carti si prajituri
In afara de faptul ca astenia de primavara m-a traznit prea aproape de vara si din pacate chiar in apropierea zilei mele, totul este perfect. Am primit azi cateva mii de carti .mobi si deja salivez, mai ales ca sunt in romana – stiu ca voi fi fortata sa gandesc in limbi straine, insa este dreptul meu sa imi port imaginatia asa cum doresc eu!
Iar sora-mea…my sweet little monkey a reusit sa imi gaseasca acel cadou care sa ma faca sa o iau cu mine peste tot. Aproape ca sunt trista, toata viata am fost atat de unite, iar acum lucrurile se schimba, va trebui sa ne adaptam. Este nasol cand iti iesi din zona de confort…
Dar pana atunci, chiar daca va fi ziua mea, nu ma intreb prea mult cati ani fac si incotro ma indrept. Pentru ca, la urma urmei, fac cati ani am eu chef si ma indrept exact intr-acolo unde doresc!
(Copyright: Ioana Birdu)
De ce suntem azi aici
De aia!
Magnific
Tocmai ma intorceam din vacanta. Era cam 8 seara si aveam o ora prin Bucuresti pana sa prind trenul. Ii luasem un magnetel, doar atat apucasem si doar atat putusem. Ca sa distribui mai multa energie intr-o directie, trebuie sa dispui de ea, sa nu te sece acel lucru, iar eu inca aveam accese de furie cand ma gandeam la el. Era acel lucru magnific si totodata cumplit din viata mea, dar mai ales cumplit. Totusi am luat acel magnetel cu gandul la el, stiind ca o sa fie dulce si ca o sa ii placa. Mereu cadourile cele mai mici au fost cele mai frumoase, cel putin in cazul nostru, am incarcat cu semnificatii puternice tot felul de obiecte care erau neinsufletite pana sa ajunga la noi. Flori de-nu-ma-uita imprastiate peste tot… Chiar si cand nu ne vorbim, cand suntem certati sau despartiti sau fugiti in lumea larga.
Era 8 seara si eram intr-un taxi in drum spre gara si nu stiu de ce am trecut prin acea zona, cred ca asa era ruta, ce ironic! Tocmai acea zona, atat de cunoscuta mie si atat de aproape de el. La ora asta precis este in birou, vedeam cladirea pe fereastra, stiam ca era acolo. Daca nu ma pot abtine nici cand sunt departe de el, ce sanse mai am cand sunt atat de aproape? … asa iti trebuie, l-ai sunat doar ca sa te enervezi, uitasem stilul lui enervant de a insista cand isi doreste ceva cu adevarat – ce absurd! vroia sa cobor din taxi si sa il las pe Andrei balta! Are darul de a nu-mi asculta argumentele…
In primele 4 minute cand interactionezi cu cineva stabilesti relatia ulterioara cu persoana respectiva… Noi ne-am strans in brate prima data si apoi de fiecare data. Cred ca daca am fi facut altceva, ne-am fi strans mainile sau ne-am fi sarutat sau am fi facut sex, ar fi fost mai simplu, totul ar fi fost mult mult mai simplu. Insa noi ne-am strans in brate. Si deci, acum ce am fi putut face altceva? Nu ne vazusem de cateva luni, nu ne vorbisem de tot atata timp si nu coborasem cu nici un pret unde isi dorise el, dar ne-am imbratisat ca si cum un razboi tocmai s-ar fi terminat. Ca si cum nu mai tineam minte nici una dintre furiile cauzate de el…
Nici macar nu mai tin minte ce faceam cand incerca sa ma tina de mana pe sub masa. De parca Andrei nu ar sti totul despre mine! Eram, in orice caz, mai rece. Hah! Mai puternica.
Nu stiu de unde a facut rost de oul ala, cand naiba a mai avut timp sa cumpere un ou Kinder?! Poate l-a furat… Cui ii mai pasa? A vrut el sa imi dea un ou Kinder, este lucrul interzis pe care mereu mi-l permit, indiferent de cure sau de kilograme, sa mananc un Kinder si sa vad ce jucarie are. Nu ca mi-ar pasa de jucarie, nici ca ar fi cea mai buna ciocolata din lume. Este o alta floare de-nu-ma-uita. Iar el stie asta! Cum sa nu pupi un baiat care iti ofera o floare de-nu-ma-uita? Merita macar sa ii lasi amintirea buzelor tale pe obraz…
A fost exact ca o forta gravitationala din care nu poti iesi, doar ne-am apropiat, nu stiu ce s-a intamplat, m-a sarutat el, da, el m-a sarutat, iar eu nu m-am putut lupta. Da, a fost exact acel sarut din filme, in gara, eu pe prima treapta a trenului, astfel mai inalta decat el, indreptandu-ma spre el, cine stie? poate chiar i s-a parut ca sunt un inger care coboara din cer. Si a fost atat de puternic incat credeam ca o sa ma micsorez de tot si o sa ma inghita…el nu este un tip mare, dar mereu a avut darul de a ma micsora. Este atat de frumos sa fii mica… Mai ales cand esti sarutata in acest fel!
… Indiferent de ce va urma. Nu prea mi-a pasat si nici acum nu a ajuns sa imi pese mai mult. Este ca atunci cand admiri un apus frumos si este cel mai frumos tablou in fata ta cu tine in el. De ce sa te gandesti ca va veni iarna sau se va construi un complex de blocuri sau va fi sfarsitul lumii sau vei imbatrani? Acum esti tanara si te bucuri de acel apus! Acum esti tanara si te lasi absorbita de acel sarut magnific!
Indiferent de ce va urma…
Despre replici
Pentru ca este bine argumentat si pentru ca empatizez intru totul. Zambim si facem cu mana de la mare departare si apoi ne continuam treaba linistiti ca facem ceea ce trebuie.
Omega 3, energie si fibre
Incerc sa imi intru in pielea de vara si vad ca ceva nu se potriveste. Nu, nu este vorba de anotimpuri, imi dau seama de cum ma simt eu in raport cu mine. Imi place sa ma simt frumoasa si plina de energie si sa fac tot ceea ce imi propun. Sunt un copil, o femeie fatala, un sportiv, o fata obisnuita si wonderwoman, toate mixate la un loc; sunt fiica, sora, prietena, iubita, medic, pacient, client si imi place sa fiu toate aceste lucruri si trebuie sa ma concentrez serios – este atat de usor sa ma las distrasa de starea de latenta. Amanarea perpetua a tuturor lucrurilor si obisnuinta cu ceea ce te nemultumeste, stiti ce zic. Incerc sa ma mobilizez, cred ca aceasta este singura reteta izbavitoare.
Hm! Deja suna a manifest cand eu vroiam doar sa spun de cateva schimbari in stilul de viata. Cum sa inlocuiesti rontaielile si dulciurile? Aceasta este intrebarea! Am zis sa incerc – pana acum functioneaza binisor. Pentru ca sunt indragostita de biscuitei, covrigei, chipsuri, ciocolatele, kinder chocolate, kinder country, kinder pinguin, rum cocos (sa nu le vad – in vecii vecilor nu ma pot abtine), prajituri cu ciocolata sau nuca sau vanilie si de preferat insiropate, dar daca dau de un panettone bun nu il refuz sau o prajitura de bezea sau baclavale, nimic nu este prea dulce, totul este permis in lumea decadentei. Problema este ca nu vreau sa fiu grasa! Si nu vreau pentru ca grasele sunt urate si frustrate si nu imi imaginez cum fac dragoste si cum ar putea sa se miste cu bucurie, nu ca as fi eu o mare sportiva, dar nu cred ca alergarea prin rostogolire este o optiune vitala. Plus ca zaharul te seaca! Te umfla, te seaca si apoi te si impaiaza! 
Sunt o gurmee declarata, imi place sa mananc si, pe langa acest fapt, m-am obisnuit cat se poate de mofturoasa, mi-am permis sa ma rasfat de mica cu o mama care stie sa gateasca. Si pot sa spun cu mana dreapta pe inima ca ador mancarea sanatoasa la fel de mult! Desigur, tine un pic si de educarea gustului. Asadar, rontaielile am incercat sa le reduc, dar cand am nevoie de o gustare prefer migdalele si nucile neprajite, painea oricum o facem in casa si punem seminte de susan si de in, iar prajiturile le-am inlocuit cu salate de fructe cu miere. Legumele pot fi extraordinar de gustoase daca stii cum sa le condimentezi, cartofii taranesti la cuptor sunt la fel de gustosi ca si cei prajiti, puiul la rotisor poate fi comparabil cu imbatabilul schnitzel. Si Doamne, acum este sezonul frunzelor verzi si toate ierburile aromatice sunt incredibile proaspete, mai ales in salate!
Este clar! Va trebui sa postez mai mult despre mancare!
Soarele de azi
A inceput sa imi placa ploaia. Din necesitate, ci nu dintr-un romantism interior tipic poetilor. De altfel, nici nu ma incadrez in aceasta categorie. Au inceput sa imi placa ploaia si cizmele de cauciuc si pelerinele. Ma las purtata de ele si ma transform intr-un nomad.
Am decis sa plec.
Mama, saraca mea mama, spune ca voi fi la capatul pamantului. Iar eu nu i-am putut raspunde altceva decat ca sunt 3 ore de zbor. Pentru ei presupun ca este trist. Eu prefer sa ma gandesc ca plec intr-o aventura. Nu am de gand sa pornesc un mars impotriva sistemului de aici, denigrand astfel tot ceea ce cuprinde si facand ceea ce stiu sa faca toti: sa ma plang. Plec din entuziasmul pentru meseria mea (desi am parte si de frustrarile mele, nu va faceti griji, nu sunt scutita).
Dar stiu ca imi va fi dor de soarele de azi, de zilele prin parc, de movie nights, de paste carbonara, de vin alb, sau rosu, de sora-mea si Andrei si mama, de dorinta de a-mi amenaja o casa pe gustul meu si pe dorintele mele. Devin stupid de sentimentala in avans. Este, in fond, ceea ce imi doresc. Face parte din dreptul la independenta pe care il pretind.
Este primul pas. A trebuit sa il fac, sa imi ies din zona de confort si sa imi imbratisez evolutia personala. Trebuie sa ma desprind de mine insami ca sa ma pot regasi. Trebuie sa Descopar si sa Cunosc, iar aceste lucruri nici macar nu sunt puse sub semnul indoielii.
Seduction
Deci, pana la urma, ce trebuie sa faca barbatul?
De ce…
De ce barbatii nu asculta si femeile nu stiu sa citeasca harti
I can feel your heartbeat
A venit o avalansa peste mine. Nu am putut sa fug si nici sa ma apar, am putut doar sa o admir in toata splendoarea ei, indiferent de cat de ingrozita am fost. Iar acum este infricosator, dar nu pot sa ies de sub ea, nu pot decat sa stau ca un copil cuprinsa de o fascinatie teribila.
Aproape ca nu imi mai doresc sa fug.
Temeri
Intr-o conversatie discutie relativ recenta, am fost acuzata ca nu mai acord sanse. Adica altfel spus, el imi reprosa ca nu ii mai ofer nicio sansa. Si apoi a incercat sa imi explice ca s-a speriat. I-a fost teama. Lucru care, evident, m-a enervat si mai tare. Da’ ce, domnule, am doua coarne si o coada cu venin in varf? Sau poate zbor pe matura si eu nu stiam!
Ok, poate nu a fost speriat de mine, poate i-a fost teama de amploarea relatiei. Trecerea aceea dintre flower power silly love si married with children pe care barbatii si-o imagineaza ca printr-un portal (haha…portal tomb! ce sa zic!) care ii duce intr-o lume complet separata. Iar acum….acum care va sa zica, nu ii mai este teama! De unde brusc aceasta schimbare? Nu stiu! Maturitatea se pare ca nu a fost un proces lent, ci mai de graba un fenomen natural asemanator fulgerului. Asa ca nu il cred!
Si in plus, din ce punct incep barbatii sa nu se mai teama de responsabilitate? (Sau, poate, doar de acest gen de responsabilitate) Am devenit foarte confuza in ultima vreme! Vad o gama variata de gandiri si nu stiu ce sa mai cred. Vad barbati care la 26 de ani, dupa 8 luni de relatie, isi cer prietenele in casatorie si vad barbati care la 26 de ani isi cearta nevestele ca nu au facut inca un copil si vad barbati care la 26 de ani sunt departe de acest gand, departe chiar de gandul de a-si dori orice stabil. Pentru ca, la urma urmei, de ce sa cumperi vaca, daca tot ai laptele gratis?
Copilarie – adolescenta – facultate – casatorie – copii – munca – munca – munca – nepoti – moarte. Mmmda… Aceste temeri nu imi confirma decat un deficit in EQ, asa ca sansele nu le acord nu din cruzime, ci din preventie. Sau poate din temerile pe care le-am castigat si eu pe parcurs, poate voi regreta si eu aceste decizii. Desi nu cred! (Dar exista aceasta posibilitate) Yalom mi-ar spune ca toate acestea provin din teama de moarte, asadar, pot exista radacini mult mai adanci. Ceea ce inseamna ca acesta schimbare brusca provine doar din frustrarea ca isi doreste ceea ce nu poate avea si este doar temporara. Curios, chiar curios! Abia astept sa vad evolutia ulterioara.
Una peste alta, concluzia este ca fetele sunt mai destepte decat baietii. In plus, astazi am facut o afirmatie care m-a frapat si despre care sper ca voi scrie.
Legile lui Murphy
Silly things on the internet. Cica despre dragoste si sex. Right!
Asadar, din inaltprealuminata intelepciune a internetului…
Este intotdeauna mai usor sa obtii un partener daca ai deja unul.
Arata-mi un barbat care nu o sa vrea si o sa-ti arat un vecin care o sa vrea.
Ai parte de sexul cel mai bun de la barbatul cel mai rau pentru tine.
Cu cat e mai frumoasa femeia care te iubeste, cu atat este mai usor sa o parasesti fara resentimente.
Nimic nu se imbunatateste odata cu varsta.
Nu exista remediu mai bun pentru sex decat sexul.
Asadar… Da! :)))
La cat de independenta am devenit, mor nemaritata!
Si nu-i problema mea asta!
Nu stiu inca daca sa ma bucur sau sa ma ingrijorez. Poate este doar un fenomen de rebound din momentul in care am scapat de sub stapanirea lui. Un oarecare el, nu conteaza, asa cum se obisnuieste sa fie, din necesitatea de cuplu. Evident, nemultumiri si despartire si apoi tot felul de idei noi si ciudate legate de relatii. Incerc sa nu. Nu stiu daca imi iese si, ce-i drept, nici nu m-am preocupat extraordinar de managerierea acestor idei – am preferat sa o imbratisez pe aceea de a ma simti bine in pielea mea.
Dar, Doamne Dumnezeule, cat de independenta am devenit! Nu ca inainte as fi fost “femeia docila”, dar acum… Si sunt feroce – eu pot sa fiu feroce, am material de scorpie! Imi da un vag sentiment de invingator si totodata o vaga idee de invins.
Ma ajuta sa ma lupt, totusi. Sa fac revolutii, sa imi reformez ideile, sa pornesc la drum si sa merg inainte! Imi place asta, sa imi ies din zona de confort. Noi, oamenii, ne complacem prea mult in rutina. Evolutia la nivel de individ ramane submediocra, incoronata de scuze de toate formele si culorile. Eu incerc sa fiu mai cu mot si sa nu imi mai gasesc scuze, ce sa-mi faci?
Intre timp, am inceput sa caut rain boots si sa invat sa iubesc ploaia. E destul de greu, zambetul meu e tot numai un soare si ii place vremea frumoasa. :))
Barbati curajosi
Cum recunosti un barbat curajos? Nu ii este teama sa fie cu o femeie inteligenta, desigur! Este deplin constient ca intr-o discutie, va avea parte si de contraargumente puternice, ceea ce, la drept vorbind, da dovada de curaj.
Masca de portelan 