Am puternica impresie ca noi, oamenii, suntem repetitivi. Ne place ciclicitatea. Sau nu, nu stiu. Dar eu am tendinta sa revin. Aici, revin in cuvinte, uitand vechiul blog, de mult distrus si parasit. Din nou cuvinte, poate o alta eu, poate alti oameni care vor citi sau pe care ii voi cunoaste.
Este placut anonimatul. Nu? Dar chiar daca am tendinta sa folosesc un kitsch de lirism trist, sunt o simpatica in realitate. Sunt doctorita, vorbesc frumos cu pacientii, nu iau mita, nu sunt lacoma, sunt draguta, gospodina si imi place sa invat! Doamne, ce reclama! Gata, prima impresie am facut-o!
Si, deci, de ce “Masca de portelan”? Pentru ca portelanul poate fi lucrat fin. Pentru ca ce mai conteaza sentimentele atunci cand te uiti la ceva frumos? Frumosul inseamna bucurie, iar bucuria inseamna fericire. Ne plac minciunile si ni le construim atat de bine incat este perfect sa locuim in ele.
Pana acum masca mea avea fisuri. De azi imi construiesc alta. Bine ati venit!
Masca de portelan 
Nu prea imi plac doctorii… nu stiu de ce… Dar in rest esti pe placul meu 🙂
Este posibil sa fiu pe placul tau si pentru ca descrierea este foarte ambigua si usor interpretabila.
“nu iau mita, nu sunt lacoma, sunt draguta, gospodina si imi place sa invat!” e destul de concret, nu are nimic abstract si o iau ca pe un adevar. Nu citesc bloguri SF…
masca ta o sa aibă tot timpul fisuri… 🙂 ceea ce, aparent surprinzător pentru tine… are mai mult conotaţii pozitive!
Multumesc. Cred ca incep sa constientizez.